Povestea cu Newton care sta sub un pom si vede un mar cazand pe Pamant e cunoscuta de toata lumea.
Ce se intampla insa, cu un mar aruncat orizontal cu suprafata Pamantului? Evident, el va cadea mai departe. Cu cat il arunc mai tare, el va cadea mai departe. Daca arunc marul cu o anumita viteza, el nu mai cade pe Pamant, ci seinvarte in jurul lui, fara sa-i atinga suprafata.
Caderea continua a marului e compensata de curbura Pamantului, iar marul ramane mereu in miscarea lui la aceeasi distanta de Pamant, cazand mereu spre Pamant fara sa-i atinga suprafata. El se va roti in jurul Pamantului.
Aceasta e explicatia si pentru Luna, care cade mereu spre Pamant, dar nu ii atinge suprafata.
Miscarea satelitilor artificiali in jurul Pamantului se bazeaza pe aceeasi lege. Statia Spatiala Internationala sau satelitul spatial Hubble orbiteaza in jurul Pamantului cu o viteza foarte mare, fara motoare. Viteza mare de pe orbita au primit-o la lansare.
Forta de atractie gravitationala dintre doua corpuri este:
unde G= 6,67x 10 exp -11 m3/kg x s2, m1 si m2 reprezinta masele corpurilor, iar r distanta dintre ele.
Forta este de atractie si este orientata pe directia formata de cele doua corpuri.
Forta cu care Pamantul de masa M atrage un corp de masa m aflat pe suprafata sa devine:
F=G x M m/R2= mg, unde g este acceleratia gravitationala la suprafata sa g=9,8 m/s2.